Din jurnalul Otiliei

Dragă jurnalule,

    Nu plâng întotdeauna,dar atunci când plâng mă asigur că doar pereţii atelierului mă privesc.Nu vărs lacrimi amare,pentru că vezi tu,dimineaţa îmi îndulcesc ceaiul cu miere.Să alunece…Să alunece…Plâng numai când picturile mă văd şi când ferestrele sunt închise,aşa mă gândesc că nimeni nu va afla vreodată.Mă arunc în fotoliul peticit din dreptul şevaletului şi uit de mine.

      Este toamnă.Iar.Iubesc toamna,dar astăzi am privit-o de la geam,pentru că mi-a fost teamă de ochii răi ai lumii.Mi-a fost teamă că văzudu-mi lacrimile vor profita de asta şi am fost aproape sigură că nu mă pot ajuta.Aşa este nu?Oamenii nu te ajută.Puţini sunt cei care îţi ştiu măştile  şi te vor fără niciuna iar aceia nu vor profita.

     Mi-am uitat astăzi una dintre măşti în pod şi de teamă am alergat sfioasă pe treptele şubrede pentru a nu-mi vedea nimeni chipul pur.Şi atunci am plâns.Scara scârţaia.Şi mi-am dat seama că era acelaşi sunet pe care…şi inima mea l-a făcut la un moment dat.Am ignorat,dar apoi am simţit un ecou,parcă fix în dreptul uşii.M-am depărtat fricoasă,cum sunt din fire,şi m-am întors.Agale de data asta.Am privit preşul murdar,scara prăfuită,tablourile uitate şi nici nu ştiu cum am ajuns înapoi,jos,în faţa atelierului.

     De aici ştii.Şi totuşi acum…nu mai plâng.Dar te rog,nu mă întreba de ce lacrimile mi-au împânzit chipul.Nu vreau să te confund cu un om.Mi-am uitat masca.

Iat-o iar

Iat-o iar,păşind sfios prin casa pustie.E ea.Aceeaşi.Aceeaşi pe care,ce să crezi,ai uitat-o acasa.Ai plecat fără să priveşti în urmă,pentru că spuneai tu,în bagaje nu e loc decât pentru strictul necesar,iar ea…era un bun.Şi doar atât.E tot acasă.Cel mai mult timp şi-l petrece în dormitor,citind,ori se întinde în tot patul ăla mare şi gol.E gol de voi.

Ai părăsit-o cu capul plecat pentru că ţi-era teamă.Ţi-era teamă că dacă o vei privi ca pentru ultima oară o vei păstra în suflet drept cea mai frumoasă amintire,dar îţi aduceai aminte de regulile tale de copil cum că până şi-n inimă nu e loc de prea multe bagaje.Aşa că ai lăsat-o şi aici în uşă privind în gol.Ai lăsat-o goală.Goală de-abinelea pentru că trupului ei nu i-ai putu rezista.Atât de fragil,atât…Ţi-a furat cămaşa pentru că aşa frumoasă cum e ea a lăsat loc de timiditate şi…s-a îmbrăcat în parfumul tău.

Iat-o iar.Te aşteaptă,dragul meu.Speră că acum a devenit un aşa zis “strict necesar”.

Construcție

Ai construit-o.Ai construit-o ca pe una din zilele tale.

Ai început cu dimineață,căci ție îți place dimineața.Atunci te-ai gândit s-o faci slabă,înaltă cu picioare suficient de lungi încât să te ademenească la cafea zilnic.I-ai făcut părul șaten,deși ai fi vrut clasicul și inocentul blond.Așa,de dragul fanteziilor tale.La ochi nu te-ai decis niciodată.Ai spus că-i vrei albaștrii ca cerul senin,iar apoi te-ai gândit la răsărit.Încă o mai privești în ochi și deși e evident…tu nu distingi culoarea.Poate nici nu vrei.Sau poate îți e teamă.Mereu ți-a fost teamă de ochii ei.Niciodată nu ai spus de ce.

Ai continuat cu soarele sus pe cer.Și-ai făcut-o atât de frumoasă…atât de frumoasă…Perfectă am putea spune.I-ai vrut părul lung.Împletit.Așa,ziceai tu…îi dă un aer blând.Apoi te-ai răzgândit spunând că…tu n-ai nevoie de aerul ăsta.Tu vrei ca ea să fie aerul și îi vei lăsa părul lung să-i alunece ușor pe spatele gol.Ai îmbrăcat-o cu cea mai frumoasă rochiță.Ai vrut-o feminină.Da…feminină.Știm cu toții.I-ai dat o rochiță din cale afară de simplă…albă spre un galben pai,pentru ca să nu-i furi din inocență,dar ai lăsat-o desculță.Iar apoi te-ai gândit că vrei să fie doar a ta.Și-ai păcălit-o cu vorbe dulci.Te-a crezut.I-ai spus că trebuie să te iubească și că…tu ești universul ei.Te-a crezut și-ți zâmbea cald.

A venit seara.Seara când…ți-ai dat seama că nu mai are nevoie de nimic altceva.Dar ai realizat că pur și simplu te îndrăgosteai de ea.Îți plăcea pentru că…ai construit-o după bunul tău plac.A venit timpul s-o îmbrățișezi înainte de culcare,să te ademenească parfum ei,dar…s-a întors.Ai rămas uimit și ți-a răspuns:„Nu m-ai învățat să te doresc.”.

Ziua s-a terminat,

Construcția s-a-ncheiat.

Dimineți la o țigară

        Îți bei cafeaua zilnic.Îți place așa…cu foarte puțin zahăr,că spui tu…trebuie să fie și dulce,cât de cât,dar nimic cu se compară cu amarul ei.Nu-ți uiți niciodată țigările.Ba chiar ai 2-3,să fii sigur,deși…tu fumezi una.În fiecare dimineață.

       Te-am văzut abătut în zorii zilei și pur și simplu am stat lângă tine.Nu am spus nimic,pentru că…ce rost ar fi avut?Iartă-mă,greșeala mea.Poate unica…Tu le știi mai bine.Mă privești cu dispreț si pui tot mai mult zahăr în cafeaua ta incredibil de amară.La fel ca tine,aș putea spune.Și totuși îți zâmbesc pentru că…așa zâmbesc eu.Mă știi doar.

        Mă ascund de oameni doar când nu sunt acasă,iar atunci sunt așa…o domnișoară la modul serios.Acasă sunt doar o copilă.Dimineața asta te-am privit ca pe oricare alt om și totuși ți-am zâmbit.De te-aș fi văzut pe stradă…te-aș fi ocolit.Te-am privit cum țigara te omoară încet în fiecare dimineață,dar astăzi vroiai să-mi arăți că tu o vei omorî.Cât te înșeli…Te-am privit și mi-am legănat ușor capul zâmbind.

        Guști cafeaua și tot ce spui este: „Nu are zăhar.”.Nu sunt deloc uimită.Și cu coada ochiului îmi analizezi mișcările,acum atât de ușoare…și sorbi zgomotos din ceașca ta.Nu spun nimic,și te macină tăcerea mea.De fapt în sinea mea am scris două romane despre tine,despre felul cum îți omori fiecare dimineață la o țigară.

        ”Mai trebuie zahăr.”Spui apăsat.Zâmbesc și mă ridic.Mă urmărești cu privirea și rămâi mut când îți aduc mierea.„Uite miere.E mai sănătoasă.”Rămâi nemișcat și mă privești cu dispreț,ca și cum te-aș fi umilit.Îți zâmbesc și plec.Nu vei știi niciodată ce înseamnă mierea.

Dragă decembrie

Dragă decembrie,te aștept în fiecare an pentru că ești una din lunile mele preferate ca să zic așa.De fapt,îmi place atmosfera de sărbători.Da…sărbători.M-am gândit să fac o listă.Îmi plac listeleee.Sau nu.Îmi place când bifez ceva de pe listă.E un sentiment așa…E mă rog,probabil că mulți îl știu.Am spus asta de multe ori,de foarte multe ori;că am să-mi fac o listă,că nu știu ce,că nu știu cum…Dar acum am o motivație mai mare ca de obicei.Așa deci:

• Terminat de citit cartea Mihaelei Rădulescu,Niște răspunsuri.
• Cumpărat o carte.Nu m-am decis asupra genului sau ceva.Voi poposi în librărie o oră și o voi alege.
• Ceiuț de dimineață.Astă înseamnă că trezirea mea va fi pe la un 7:30-8:00.Sună bine,să mă trezesc măcar.
• Oferit cadouri.Nu mulți știu că de fapt e o plăcere pentru mine să fac cadouri.Să văd oamenii fericiți.Și totuși anul ăsta probabil vor întârzia.Dar…nu trebuie să fie o sărbătoare să împarți bucurii.
• Economii.Hmm.La greu.
• Căciuliță,fulărel și mânușițeeeee adorabile.
• Ordine și disciplină.
• Făcut desene de Crăciun.
• Împodobit căsuța.Da da.Merită și ea puțină atenție.
• Cumpărat un mic brăduț,foarte mic și drăgălaș pentru camera mea micuță.
• Foarte multe hug-uri.
• Filme de Crăciun.Foarte multe.:3
• Miros de portocale,scorțișoară.
• Cozonăcel.
• Pachețel de Crăciunel.
• Poze,multe,multe,dar foarte multe poze.(Poate o să pun și pe aici câteva:D)

Și cam atât.Mai îmi aduc aminte ceva,am să spun.Oricum ce-i făcut se taie de pe listă.Mulțumesc.:D

Citește-mă

       Citește-mă.Citește-mă ca pe una din cărțile tale.Zecile tale de cărți uitate peste tot prin casa asta goală.Citește-mă,te rog,în fiecare zi.Dimineața dacă se poate.La o cafea amară.Te rog,nu pune zahăr.Dimineața este ea suficient de dulce.Citește-mi astăzi gândurile,iar mâine trupul,ca să nu obosești prea mult.Analizezi fiecare frază,fiecare pagină și totuși nu mă înțelegi.Mai deloc aș putea spune.Te enervezi și pur și simplu mă alungi.Mă alungi la fel ca pe celelalte,nu cu mult peste nivelul tău intelectual.Și mă mai lași o zi singură.Nu mă supăr.Așa faci mereu.Dar totuși,eu știu că tot la mine te întorci.

       Citește-mă.Citește-mă te rog.Astă-seară.Astă-seară când luna tronează și stelele împânzesc noaptea.Doar răsfoiește-mă și alege capitolul tău preferat.Acela când cu greu îmi deslușești trupul încleștat la rândul lui de aceași dorință arzătoare pe care și tu,la rândul tău…cu greu o stăpânești.Cauți raza lumii să-mi mânuiești cu grijă trupul înghețat,dar nu te las.Defapt dispar și te las singur în așternuturile acelea albe…imaculate.Te sărut…și plec.

       Citește-mă.Acum.Acum când zâmbesc pentru că știu că așa îți voi fura și ție un zâmbet.Acum când știu că te vei fâstâcii citindu-mă cu a ta cafea îndulcită ,totuși,într-o mână și cu o carte de mult uitată în cealaltă.Te rog,de data asta,nu uita să mă pui pe noptiera din dormitor.Poate la noapte vei vrea să mă citești din noi.Poate nu voi mai pleca.

3 zile.Studiu despre tine

Nu dezvălui scrierile mele nimănui astă-seară.Îmi permit să fur un fragment.

„Locuiesc vis-a-vis.Te văd în fiecare dimineață gol,cu ferestrele larg deschise.Nu mă arăt,căci asta te-ar face să zâmbești.Te studiez.Număr femeile pe care le porți seara și le încercuiesc pe cele care și-au câștigat dreptul să deschidă fereastra dimineața.Îți știu chipul speriat când ești singur și te-am văzut de atâtea ori plângând după ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat.Ți-am văzut toate măștile,căci într-o zi ai lăsat ferestrele deschise și la pod.Trebuie să urci în fiecare zi treptele acelea,singur,ca să-ți alegi cine vrei să fii.Cred că doar în 3 zile din ultimul an ai trăit fără nicio mască.Și atunci îți venea mereu în vizită aceeași femeie.Doar atunci închideai ferestrele.Toate.Și trăgeai perdelele.Toate.Și plecau.Toate celelalte.Intra cu spatele drept la tine,dar ieșea fugărită de cât de tare te-ar fi iubit dacă nu te-ar fi știut atât de bine…atât de rău,de fapt.

Nu iubi.Așteaptă să vin să-ți fac curățenie.”

Am datoria să spun că am furat fragmentul din cartea Mihaelei Rădulescu,Niște răspunsuri.Mai sunt atâtea fragmente,dar în ăsta găsesc oarecum și felul meu de a scrie.Așa că l-am ales,ca să nu mai spun că este unul din preferatele mele.Iar domnița asta…îl spune perfect.

Nimicurile mele

Mă întorc și spun:ce am făcut,ce nu am făcut,ce fac,ce nu fac,ce voi face,ce nu voi face.

Ce am făcut: nimic.Am făcut nimic.Nimic.Absolut nimic.Se atinge nimic de mine,pentru că uneori eu chiar sunt un nimic.Așadar…Am făcut nimic.

Ce nu am făcut.Nu am făcut nimic.Dar chiar nimic.Pentru că sunt un nimic.Nimicurile nu fac nimic,dar totuși pot face nimic.

Ce fac.Nimic.Ar trebui să învăț pentru o nenorocită de teză la română,dar starea mea de nimic,nu mă lasă.

Ce nu fac.Nimic.Nu râd.

Ce voi face.Nimic.Pentru că nu știu ce să mai fac.Defapt e incorect spus.Știu ce să fac,dar nu mai știu cum.

Ce nu voi face.Înainte știam asta,acum nu mai știu.Nimic.

Rezumat a câtorva zile.Mulțumesc de înțelegere.

 

Altă zi cu soare

E una din zilele alea când soarele m-a trezit,mai târzior ce-i drept,și la început morocănilă din mine s-a uitat urât la el și i-a zis pe-un ton inconfundabil „Dispari!”,apoi însă mi-am revenit.M-am gândit la toate prostiile cred că două ceasuri.Am râs de nebună,am avut și câteva stări nu așa bune,iar apoi am cântărit și-am ales.

Ce ar fi viața fără riscuri?Păsărilor le este frică la început să zboare,iar apoi…fără să anunțe,sunt deja departe.Nu pot vorbi,nu pot gândi și nici nu le pasă.Ele știu ce vor.Asta la început,iar apoi…continuă,și…continuă…și…Eu nu știu încă la ce amărât de stadiu sunt.Cred că am învățat cum să înfrunt vântul tăios,dar n-am învățat să trec de nici cea mai mică furtună.Nu cum mi-aș fi dorit.Pentru că imediat cum o întâlnesc cad.

În fine,mă opresc aici.Vroiam doar să mulțumesc tutoror celor care mi-au urat ieri„La mulți ani!”.(Sunt câteva persoane care m-au uimit și cărora nu știu cum să le răspund pe măsura faptelor lor minunate!)

Răspunsuri fără întrebări

Acum ceva timp făcusem o listă  din care țin să menționez că nu am făcut nimic,nimic.Absolut nimic.Și culmea e că-mi dau seama zilnic că asta e ceea ce vrea să fac,dar nu mă simt în stare.La fiecare început de săptămână spun „De mâine”.Ei bine mâinele ăsta s-a făcut cam mare cât 2 luni.

Nu contează.Poate că sunt singura care mai citește amărâtele astea de rânduri,de ridiculități,de cum vrea fiecare să le zică,dar am început iar să scriu pentru că m-am decis să n-o mai ard fără chibrit.Așadar am să trag de mine.Simțeam nevoia să spun asta.Deci ne citim cât mai curând.

Nu te-am uitat

Chiar dacă nu am mai scris asta nu înseamnă că mi-am uitat blogul.Asta înseamnă doar că am fost o leneșă.Apar după o cortină mâine și vă salut.

Ce naiba

Ce naiba?Toată lumea a scris despre partea aia superbă cu școala de parcă nu există de peste nu știu câți ani,de parcă e așa mișto(Hai să vorbesc așa „la mișto”)să te trezești dimineața la 6:00 sau la mai știu eu cât se trezesc unii,sau în cazul meu să termin la 20:00.E frumos la școala?Da!Vă spun eu.E superb!Nu.

Acum toți or să spună că mie nu-mi place școala,că mai știu eu ce gândesc unii.Îmi place școala.Da.Chiar îmi place,dar mă întristează că ies atât de târziu și nu reușesc să fac tot ce-mi propun.Și gândidu-mă în seara asta la câte vreau să schimb la mine,îmi dau seamă că-mi papă timp.Bine,asta nu înseamnă că renunț la unele plăceri,hai să le numesc pasiuni,ci doar le dau o doză mai mare de timp altora care chiar îmi plac și le-am neglijat.

Aici mă refeream la blog.Asta nu înseamnă că nu  mai scriu,că bla bla.Că mai știu eu ce.Nu.Scriu și aici cât de des pot.Da da.

Ce să mai spun?Mă bucur că am reușit să țin un faimos caiet numai al meu,în care scriu toate prostiile de pe lume,gen jurnal,dar nu prea.Sincer nu cred c-o să scriu vreo pagină din el aici și nici nu știu dacă o să-l citească cineva.Adică acolo sunt eu „goală”(!).Fără să mă feresc de cineva,fără să țin cont de maniere(Adică pot înjura acolo până mă satur) și mai ales bănuiesc eu că o să mă amuz când am să-l recitesc.Oricum îmi place foarte mult.Adică e chiar amuzant să-ți pui gândurile pe foaie exact așa cum sunt ele,fără cenzură,fără pic de jenă,fără frică.Hmmm,dacă ar fi să-l citească cineva pe lângă faptul că ar fi haios,ar însemna că am o încredere de proporții și sentimente și etc etc.Am mai zis că pentru mine contează dezbrăcarea asta de sine.:D

Cam atât.Nimic interesant zilele astea.Și oricum asta scriu în caiet.Aici scriu când am eu cică inspirație.Noapte bună!

Doar aiurită

Sunt o aiurită.Şi-mi place.Defapt eu fiind mai aşa îmi plac toate chestiile astea copilăreşti,toate lucrurile mărunte şi simple.Am mai spus asta de atâtea ori,şi tot nu mă satur s-o spun.Asta nu înseamnă că mi-e frică de responsabilităţi sau de provocări.Ba din contra.^_^

Mă uitam pe diverse pe net(bloguri şi alte nebunii),a da şi pe la tv mai aud chestia asta.Aşa.Încep de la 0 şi spun că eu nu am niciun pic de talent în a scrie.De ce spun asta?Pentru că aşa e.Adică tot ce fac e să trântesc nişte cuvinte,uneori prea dure,alteori mai aşa frumoase,pe un site.Am mai auzit variante de genul “Ar trebui să scrii o carte”.Da,uite,am să scriu o carte.Dar o voi ţine pentru mine şi o va citi numai cine vreau eu.(Oricum am o chestie cu treaba asta cu cine vreau eu,deoarece pentru mine contează super mult să mă dezvălui cuiva cu totul.Hmmm,acum aş putea să dezvolt treaba asta,dar o voi face în alt post.)E ok aşa?Cred că nu.Dar nici nu-mi place când aud că toată lumea e dintr-o dată mare scriitoare,mare artistă dacă au la activ nişte texte sau poezii.Eşti scriitor/scriitoare,dar cum s-o spun frumos?Amator…sună cam dur.Dar ca să te poţi numi aşa artist îţi trebuie mai mult.Nu cum se întâmplă că scrii un text/poezie/melodie ce mai vrei tu şi îţi spune cineva(la început un prieten,desigur-că de-asta e prieten,să te susţină)că vai ce geniu eşti tu,cât de frumos scrii,dar vai şi vai.Ştiu că nu toţi sunt de-acord cu mine,dar nici nu vreau.Ştiu,sunt adorabilă.

Aşa.Cum am mai spus şi într-un post scriu pentru că-mi place şi cam asta e sfatul meu în toate.Fă ce-ţi place!Oricum dacă e,nu vă sfiiţi să omoraţi nişte copaci pentru geniul din voi,geniilor.Natura e prea bună cu voi. -_-”

Nu ştiu ce titlu să aleg

Da.Nu ştiu ce titlu să aleg.Nu din cauză că nu am inspiraţie sau idei sau ziceţi-le voi cum vreţi.Din simplul motiv că nu ştiu ce s-ar potrivi mai bine.Scriu acum din plăcerea de a scrie şi pentru că vreau să menţin blogul ăsta viu şi de-asemenea treaz.

O să scriu fără să gândesc prea mult şi o să trec direct la subiect,la ce mă enervează la culme şi mă scoate din sărite.Şi ştiu.Nu interesează pe nimeni,dar am spus mai sus de ce scriu.Spus asta pentru ca mulţi să înţeleagă măcar lucrul ăsta.Deşi mulţi ştiu.Aşadar.Nu suport să se bage cineva în treburile mele.

Îţi înţeleg “grija”,dar las-o mai moale.(Am să vorbesc la persoana a II-a,singular,deşi ar fi mers şi plural-Nu mă adresez nimănui.)Nu ar trebui să te intereseze atât de mult de ce fac eu atâta timp cât susţii sus şi tare că încredere ai în mine.Ok.Atunci arată-mi că ai.Nu mă controla!Dacă am ceva să-ţi ascund crede-mă fac în aşa fel în cât să te chinui mult şi bine şi tot nu aflii.Nu o fac din răutate,pentru că nu prea fac asta.De obicei spun ce am,chit că-i pe ocolite,mai voalat,mai diplomat,mai nu ştiu cum.Revin.Nu mă controla.Nu-mi place să mi se citească mesajele sau alte chestii d-astea.Din ce motiv?Eu nu fac asta.E intimitatea ta şi când spun că am încredere,păi chiar am.Aşadar mi se pare de prisos să văd ce ai vorbit cu cutărica,sau mai ştiu eu ce.Plus că eu sunt pe principiul: Nu mă minţi pe mine,ci pe tine.E valabil şi la faza cu ascunsul.În concluzie eu nu citesc mesajele altora.Recunosc.Practicam sportul ăsta acum un an,doi.Până să văd că pe mine,la naiba,chiar mă deranjează!

Lasă-mi nişte intimitate a mea.Am nevoie de ea.E normal.Toţi avem.Aşadar am intimitatea mea,am şi momentele alea când vreau să fiu singură,să mă gândesc de una singură la cele întâmplate sau mai ştiu eu ce.Nu-mi veni tu pe cap şi îmi spui părerile tale despre cele petrecute pentru că atunci chiar nu-mi pasă.Să mai şi critici,clar te arunc pe geam.Glumesc desigur.Bine,deci s-a înţeles că am nevoie să iau singură unele decizii şi că dacă îmi doresc ceva cu adevărat nimeni,dar absolut nimeni nu-mi schimbă ideile.

A,ar mai fi ceva.Nu-mi plac persoanele care mă critică fără să mă fi vazut o dată măcar în viaţa lor.Înţeleg că ai auzit despre mine,atât bune cât şi rele,dar nu toţi suntem la fel.Şi părerile sunt împărţite.După ce mă cunoşti mai de-aproape îţi permit să scoţi o vorbuliţă despre mine.Până atunci linişte la adresa mea.Aşa e politicos din ce am învăţat eu.E valabil şi atunci când unii îmi critică persoanele dragi mie.Da.Ţie ţi se pare că a greşit,sau că a zis ceva aiurea,că e îmbrăcat pe dos,dar crede-mă e o persoană specială.Aici,tu ar trebui să taci nu să continui cu critica ieftină pentru că nu mă mişcă în niciun fel.Sunt destul de revoltată în multe privinţe.Şi legate de lucruri mai persoanale,de aceea mă opresc aici.

Am vorbit destul.Mă bag să citesc.Noapte bună!:*

Hai să stăm trişti.Nu.

            Hai să stăm trişti.Ce-ar mai fi?Să ne pierdem nişte zile aşa aiurea doar pentru că,spune noi,nu mai putem să zâmbim.Cretinism.Eu n-am de gând să stau tristă din niciun motiv,din cauza nimănui,din mai multe simple şi logice motive.Am atinse limite mult prea mari de ironie ca să le pierd stând şi “meditând” la nu ştiu ce vorbe,nu ştiu ce fapte,nu ştiu ce greşeli.Spun de ironie pentru că ea mă ajută să trec mai repede cu umor şi voie bună pentru toate astea.Nu-i drăguţ?

            Uneori abuzez de fraza “m-am săturat”,dar nu în contextul ăla bun.Pentru că nu m-am săturat de soare,nu m-am săturat de ploaie,nu m-am săturat de lucrurile care contează cu adevărat catalogându-le pe moment neimportante punând pe primul loc nişte false “bucurii” (ale vieţii?Nu chiar.).Greşesc puţin aici,dar toate cele ce contează cu adevărat nu te vor dezamăgi niciodată.E simplu.Desigur ploaia poate începe când te aştepţi mai puţin,soarele poate străluci cum n-a făcut-o ieri,dar ăsta e tot motiv de bucurie.Cel puţin pentru mine.

           Trec peste şi îmi văd de treaba mea.E simplu.Sau poate nu.Dar nu am de gând să mai pierd o zi stând aşa posomorâtă.Şi cum era aia “Toate trec [...]!”.Aşa că: O zi fericită tuturor!Pupici şi nu staţi trişti! ^_^

De bifat

De data asta nu am să scriu cum m-a lovit inspiraţia,nu am să descriu nicio imagine din mintea mea,ci am să spun nişte lucruri pe care vreau să le bifez.Ştiu că o să-mi fie mai greu la început pentru că sunt o leneşă când vreau,dar voi încerca.Nu există “nu pot”,cel puţin nu la persoana mea.Nu ştiu câţi şi-au dat seama de lucrul ăsta.În fine.O să spun şi de ce vreau să fac lucrurile astea.Asta aşa ca o mică paranteză.

• Fotografie-Este ceva ce de vreo 2 ani mă tot bate la cap să încerc şi ce mă oprea uneori să mai fac asta era gândul că eu nu am cine ştie ce aparat mişto sau mai ştiu eu ce.Da,aşa e.De fapt,în toată casa am decât 2.Unul clasic,cel cu film,bla bla,care îmi place şi dacă aş performa poate l-aş încerca.Având în vedere că pozele le vezi abia dupa ce duci filmul la developat.În fine.Iar altul.Ei bine,am de acum 2 ani un amărât digital.Amărât în sensul că nu face cine ştie ce nebunii şi sincer cred că nici nu mi-ar fi de folos acum,fiind începătoare.Singura chestie care mi-aş dori să o ştiu calumea în momentul ăsta e treaba aia cu focalizarea.Oricum nu mi-am mai bătut aşa capul.Am decis doar să fac poze.Nu multe şi proaste,ci să înţeleg cu adevărat ce se întâmplă acolo şi toate cele.Sunt convinsă că n-o să-mi iasă din prima şi probabil o să am tendinţa să renunţ,dar nu cred în “nu pot”.
• Photoshop-Da.Vreau să învăţ să-l folosesc şi pe ăsta.Cred că unele poze sunt frumoase,dar cu puţină imaginaţie…
• Citit-O da.Treaba asta cu cititul o am de câteva luni pentru că înainte eram chinuită de gândul că există cărţi cu atât de multe pagini şi mă gândeam doar…”cum naiba să scrii atâta?”.După mi-am dat seama că-i frumos să citeşti.A da.Nu mă refer la cărţile de şcoală.Părerea mea despre ele e mult,mult,dar mult prea…în fine,nu stau acum să ironizez cărţile alea clasice.Îmi plac cărţile cu o poveste în spate,care aproape că mă ţin de mână pentru a le termina de citit.
• Schiţe-Nu sunt cea mai talentată tocmai pentru că un an am lenevit grav.Şi acum dacă voi încerca să fac eu ceva extraordinar clar nu-mi va plăcea rezultatul(pentru că am aşteptări mult prea mari de la mine) şi sigur voi lăsa baltă.Aşa deci trebuie să o iau iar de la început cu paşi mărunţi şi răbdare.Şi ştiu că datorez şi nişte desene.Indiferent de când le voi face,îmi voi ţine promisiunea.:)
• Pictură-Acum un an dacă m-ai fi întrebat de pictură aş fi spus că nu-i de mine,că sunt paralelă,că nu ştiu ce.E la fel ca fotografia.Deci o s-o încerc.E la fel ca scrisul.Începi cu 3 cuvinte şi ajungi la un ditamai textul.Aşadar aici se aplică…începi cu 3 culori: roşu,galben,albastru şi ajungi la n culori superbe.Trebuie doar imaginaţie.

Hmm..Astea au fost cam pasiunile.Restul ce ţin de caracter le ţin pentru mine.:D

Băiat?

         Printre atâţia oameni cu vise şi toate cele,mi-am pus şi eu întrebarea cum aş fi fost ca băiat.Şi înaintând în răspunsul meu sec mi-am dat seama că nu am semăna prea mult.

         Nu aş fi fost un tocilar.În schimb curiozitatea mea ar întrece limitele normale.Nu aş fi avut nşpe mii de haine în comparaţie cu fetele.Probabil că în camera mea (dez)ordonată aş găsi o pereche de jeansi şi un tricou mai lălâi aşa pentru ca apoi să îmi vâr teneşii în picioare şi să umblu teleleu.Toată ziua.Pentru ca apoi să mă sune mama târziu,îngrijorată,pe unde-i umblă fiul.Pentru ca apoi să dau ochii cu tata şi totuşi tată fiind să nu-şi facă atâtea probleme şi să-mi zică cu sclipire-n ochi “fiule”.Aş fi fost o pacoste.O pacoste pentru ei.Părinţii mei.Şi nu i-aş fi ascultat,decât foarte rar,bazându-mă pe simplul principiu :Zic ca tine,dar fac ca mine.Aş aproba tot ce spune mama doar ca să dau satisfacţia că o ascult,iar apoi aş alerga precum un nebun spre uşă uitând de tot ceea ce mi-a spus draga mamă,inconştient de milioanele de griji şi gânduri pe care şi le creează.Inconştient de cât de mult aş fi făcut-o să sufere când aş fi ajuns târziu acasă şi în loc de “Iartă-mă”,ia-şi fi spus “Da,mamă,cum spui tu” negândidu-mă cât o rănesc.

        N-aş refuza nicio provocare.Aş ajunge să regret,să cad,iar apoi să mă ridic,să înjur fără pic de jenă  şi să mă scutur continuând cu aceeaşi pereche de jeansi drept dovada greşelilor mele.Aş fi încercat tot ce se poate şi nu se poate dacă m-ar fi atras.Aş fi băut bere cu băieţii şi agăţând fete.De unele chiar râzând neştiind cât de mult le rănesc cuvintele mele de prost.Crezând că dacă râd de cei sau cele slabe sunt aşa mai şmecher,apoi ajungând să regret iarăşi faptele mele.

         Poate aş fi avut noroc şi de-un talent.Poate tot acela la desen.Probabil ca băiat nu m-ar fi pasionat aşa de mult poezia sau scrisul cum mă pasionează ca şi fată.Aş fi măzgălit peste tot.Poate aş fi fost chiar bun.Ajungând în cele din urmă să am şi eu o…iubită.Şi când spun iubită înseamnă că aş fi iubit-o.Aş vedea-o cea mai frumoasă,(drept pentru care aş desena-o)dar nu i-aş spune asta decât foarte rar pentru că…nu ştiu.N-ar fi genul meu.Aş face-o să sufere pentru că nu ştiu cât de fragilă e.Este fată.Este pură şi sensibilă.Uneori mult prea sensibilă.N-aş înţelege în totalitate fetele pentru că nici eu nu mă înţeleg.Sunt complicate,iar mie ca băiat mi-ar fi mult prea greu.Sau poate sunt complicate doar aparent.Sufletul unei fete nu-i atât de complex precum îi este mintea.N-aş suporta s-o văd tristă o secundă,ajungându-mi să-mi cer iertare,iar în sinea mea mulţumind cuiva că nu am pierdut-o.Aş fi încercat s-o fac să zâmbească mereu pentru că în fond este minunată când râde cu poftă,iar ochii-i sclipesc.Şi aş fi mers oricât pentru ea.I-aş fi spus c-o iubesc târziu.Târziu de tot pentru că nu mi-ar sta în fire să fiu eu cel “dulce”,chiar dacă am simţit asta cu mult timp înainte.Aş fi ajuns să ţin la ea nespus chiar dacă nu i-aş fi spus.Aş iubi-o şi atât.

          Sunt atât de multe de spus…dar mă opresc subit aici spunând că mi-ar fi plăcut să fiu băiat.

Leapşa de plictiseală

M-am super plictisit şi am furat o leapşa de la Pălărie.

1)Luaţi cartea cea mai la îndemînă, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rînd.

“Părea extrem de uşurat ,chiar dacă nu avea,nici acum,parte de un fiu.”-Danielle Steel-O femeie împlinită.

2) Fără să verificaţi, cît e ora?
21:30.

3) Verificaţi!
21:36.

4) Cum sînteţi îmbrăcat?
Tricou lălâi pe post de rochiţă.

5) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Final Destination 5 .

6) Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
Mama vorbim la tel.Se pune?

7) Cînd aţi ieşit ultima data şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Astăzi.Nu mai ştiu cât era.Ce am făcut?Am fost la magazin.

8) Ce-aţi visat ieri noapte?(Asta e numărul 8,dar îmi place că a apărut şmecheria.)
Ştiu că am visat ceva,dar nu-mi aduc aminte ce.

9)Cînd aţi râs ultima data?
Aseară.Citeam întrebări geniale de pe TPU.

10)Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sînteţi?
O inimioară gen,un tablou şi-o…maimuţă.

11)Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Habar n-am.Mai mult mi-aş dori să pot avea grijă de un căţel.

12)Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Marilena de la P7.

13) Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Da.Părul meu dupa duş.

14) Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Mă plictisesc.

15)Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă:
Secret.

16)Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Am şi-un soţ bănuiesc.Vorbim noi.

17)Şi dacă ar fi vorba de un băiat?

Same here.

18)V-aţi gîndit deja să locuiţi în străinătate?
Nu.Mă gândesc să mă văd cam toată lumea.După văd eu.

19)Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună cînd intraţi pe porţile Raiului?
Ce întrebare e asta?Bine mă.”Sunt mândru de tine!Next!”

20) Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
Chiar m-am gândit la asta.Nu.

21)Vă place să dansaţi?
Sunt praf.

22)George Bush?
Roxana?

23) Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?
Nu mai ştiu.Era pe U.

Interesantă leapşa,dar nu prea.Oricum mulţumesc că mi-ai ocupat timpul.Pa.

(Ne)Învinsul

       Caut-o în casă.Nu are unde să fi dispărut aşa.Ţi-a spus că nu va pleca decât atunci când tu o vei goni.Casa e goală.Cum n-a fost niciodată.De fapt înainte se putea spune că era plină de voi.Ştii la ce mă refer.Nu fii neştiutor.Aşteaptă până te vei lămuri.

       Ştii că ţi-a promis că nu se va îndepărta de casă.Spuneai că se va rătăci,că va fi singură,dar în sinea ta te gândeai că…o vei pierde.Pentru că ea…ea e o neştiutoare şi-o proastă.Sau hai s-o numim prostuţă pentru că ştim cu toţii cât îţi plăcea (şi încă îţi mai place) s-o alinţi.Ştii că te-a privit în ochi şi ţi-a spus că nu va pleca.Şi mai ştii ca ţi-a spus că nu te va minţi niciodată.Crezi ca te-ar amăgi aşa?Nu,dragul meu.Caut-o.Iar atunci când o vei găsi nu-i da drumul pentru că ea…ea este precum ploaia de vară.Aşa vine,aşa pleacă.Dar este caldă şi liniştitoare.Este dorită şi de cei mai mulţi iubită.Este cam tot ce ai nevoie în zilele grele pentru că uneori eşti la fel de jos precum pământul sau…mai jos.Eşti sec de ea.Şi ţi-este sete.Tot de ea.Şi nu-i din cauza soarelui.

        Întotdeauna i-a plăcut să se joace.Şi spunea că ea nu vrea să crească.Nu a mărturisit nimănui că îi este frică de timp,pentru că ei…uneori nu îi era teamă.Nu-l simţea pentru că erai tu.Dar probabil a trecut şi ea.Ca timpul.

        Paşii tăi apăsaţi sunt simţiţi de podea,dar probabil n-o deranjează când ştie ce anume cauţi tu.Scârţâie.Te sperie,dar ai alte gânduri ce te înspăimântă mult mai mult acum.Şi de fapt ai scotocit peste tot în…căminul ăsta.Sau nu chiar.Să-ţi amintesc subit cum uşa dormitorului este închisă?Da,ai omis.Sau ai ezitat.

        Ai uitat că ai lăsat-o acolo.A sunat destul de dramatic.Iar tu ai promis că te vei întoarce la ea,c-o vei căuta şi-o vei iubi.Şi deschizi cu sfială uşa ce scârţâie cu mai puţină emoţie decât tine şi te lasă să-i simţi parfumul de la…intrare.E ea.Sau o parte din ea.E tot acolo.La locul ei…nu s-a mişcat.A adormit.Aşa a vrut ea.Nu te supăra că nu te-a aşteptat vioaie cum obişnuia.Este doar obosită.Aşteptarea nu-i uşoară.Niciodată n-a fost.A adormit.A vrut să păcălească timpul.Să-l facă să plece la fel de repede cum a şi venit.Şi acum când te va vedea probabil va zâmbi şi-ţi va spune că a reuşit să-l înşele.

        Te amuză părul ei răvăşit şi totuşi aranjat pe pernă.Aceeaşi pernă.Te surprinde somnul ei adânc…şi-ţi place.Sau poate nu.Nici nu-mi dau seama dacă privind-o te saturi.

         Te-ai lăsat învins de dor,dar eşti totuşi neînvins de timp.Nu ştiu cum să te numesc.Dar închei aici una dintre multe imagini ce-mi fascinează mintea în fiecare zi.