Construcție

Ai construit-o.Ai construit-o ca pe una din zilele tale.

Ai început cu dimineață,căci ție îți place dimineața.Atunci te-ai gândit s-o faci slabă,înaltă cu picioare suficient de lungi încât să te ademenească la cafea zilnic.I-ai făcut părul șaten,deși ai fi vrut clasicul și inocentul blond.Așa,de dragul fanteziilor tale.La ochi nu te-ai decis niciodată.Ai spus că-i vrei albaștrii ca cerul senin,iar apoi te-ai gândit la răsărit.Încă o mai privești în ochi și deși e evident…tu nu distingi culoarea.Poate nici nu vrei.Sau poate îți e teamă.Mereu ți-a fost teamă de ochii ei.Niciodată nu ai spus de ce.

Ai continuat cu soarele sus pe cer.Și-ai făcut-o atât de frumoasă…atât de frumoasă…Perfectă am putea spune.I-ai vrut părul lung.Împletit.Așa,ziceai tu…îi dă un aer blând.Apoi te-ai răzgândit spunând că…tu n-ai nevoie de aerul ăsta.Tu vrei ca ea să fie aerul și îi vei lăsa părul lung să-i alunece ușor pe spatele gol.Ai îmbrăcat-o cu cea mai frumoasă rochiță.Ai vrut-o feminină.Da…feminină.Știm cu toții.I-ai dat o rochiță din cale afară de simplă…albă spre un galben pai,pentru ca să nu-i furi din inocență,dar ai lăsat-o desculță.Iar apoi te-ai gândit că vrei să fie doar a ta.Și-ai păcălit-o cu vorbe dulci.Te-a crezut.I-ai spus că trebuie să te iubească și că…tu ești universul ei.Te-a crezut și-ți zâmbea cald.

A venit seara.Seara când…ți-ai dat seama că nu mai are nevoie de nimic altceva.Dar ai realizat că pur și simplu te îndrăgosteai de ea.Îți plăcea pentru că…ai construit-o după bunul tău plac.A venit timpul s-o îmbrățișezi înainte de culcare,să te ademenească parfum ei,dar…s-a întors.Ai rămas uimit și ți-a răspuns:„Nu m-ai învățat să te doresc.”.

Ziua s-a terminat,

Construcția s-a-ncheiat.